header-photo

Vampirismul energetic

Avem in jurul nostru un învelis energetic – aura – menit să ne protejeze împotriva atacurilor energetice din afara. Un om calm, cu sufletul liniştit şi împăcat, are un învelis energetic intact, sănătos, fără porţiuni subrezite sau spărturi. Când sufletul este însă neliniştit, când omul traieşte în fiecare zi emoţii negative – ura, furie, iritare, invidie (pizma despre care se vorbeşte şi în scrierile crestine) etc. – aura îl slabeste, se subţiază, apar fisuri care se lărgesc, deschizând acces vampirilor energetici, ca şi bolilor şi nenorocirilor de tot felul.
La fel cum scoarţa copacului trebuie să rămână intactă pentru a feri copacul de fel şi chip de paraziţi, tot aşa şi aura noastră este menită să ne protejeze, să ne apere. De aceea, este indicat să  eliberam emoţiile negative, să ne păstrăm calmul si ne vom menţine aura intactă, ferind-o de fisuri, ceea ce ne va face intangibili la atacurile din afară.


Vampirismul energetic este o ocupaţie nu tocmai inofensivă. Influenţarea oamenilor la un asemenea nivel al câmpului este cu mult mai dificilă decat ne putem închipui. Vampirismul înseamnă nu doar furtul unei anumite cantităţi de energie, încălcarea invelişului cămpului şi crearea condiţiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar si prejudicierea structurii fine a câmpului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sănătăţii, psihicului. După un furt masiv de energie apar devieri psihice. Omului care începe să se folosească de energia altuia i se inchid canalele de comunicare cu Universul iar el este nevoit să ia din ce in ce mai multă energie. Astfel pot apărea boli grave si chiar moartea. Începutul acestui proces stă în egoismul exacerbat manifestat în gânduri, emoţii sau fapte, în neînţelegerea unităţii lumii. Aceasta blochează canalele de legatură cu cosmosul şi provoacă o cădere energetică. Acest proces e greu de oprit. El condamnă copiii “vampirului” la niste boli grave întrucât acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul închise şi atunci fie că sunt supuşi vampirismului fie ei însişi vor deveni vampiri si vor continua ruinarea propriului suflet.  Cum procedează oamenii care au nevoie de energie? Ei înfurie, chinuie victima, caută diferite mijloace de a subjuga omul pentru că a lua de la unul egal ţie e complicat. E mai uşor să iei de la acela pe care l-ai subjugat.  De ce devine omul sadic? Părinţii săi au renegat comuniunea cu lumea, au renegat înaltele sentimente ceea ce a dus la închiderea completă a canalelor care-I unea cu Universul. A început degradarea si destrămarea structurilor câmpului.

Energia nu putea fi procurată din altă parte decât de la oameni.Dacă este vorba de un copil, acesta începe să-şi irite mama, s-o necăjească. Ea incepe să ţipe în permanentă, se infurie si îi cedează energie. Copilul işi bate joc de colegii de joacă, îi jigneşte, chinuie animalele, râde şi işi bate joc de cei vârstnici in scopul obţinerii energiei. Prin urmare provocarea de chinuri fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.

Cum îi recunoaştem (ne recunoaştem?) :
1 - dupa gradul de epuizare pe care ni-l produc.
2 - nu ne aduce nimic, ne regresează, şi ne periclitează echilibrul emoţional.O persoană care a fost victima unui vampir energetic, prezintă urmatoarele simptome:
- oboseală acută – in cazul unor atacuri repetate, starea de oboseală devine cronică, iar persoana atacată simte nevoia unei odihne prelungite.
- vlăguire – se simte o lipsă acută de energie. Persoana in cauză devine vampir energetic involuntar,- nervozitate – stări de enervare fară motiv aparent.
- dureri de cap,- ameţeli,- greţuri,- lipsa poftei de viaţă
- pierdere temporară de memorie – acest simptom, apare intr-o fază mai avansată,- in unele situaţii – aritmie cardiacă
Lamentoşii cronici:
- ne vampirizează deoarece cererea lor de afectiune este fără sfărşit si noi suntem incapabili să o satisfacem sau să o facem să evolueze, in timp ce ei ne investesc cu rolul de SALVATOR – chiar dacă nu avem nici capacitatea si nici dorinţa.
- acesti eterni nemulţumiţi/văicăreţi ne pun in situatia frustrantă, de a rata oferirea unui sfat, deoarece in realitate ei nu sunt în starea de spirit pentru a ne primi sfatul, ei doar vor sa se descarce, să ia energie...

Dependenţii:
- ei ne cer constant dovezi de dragoste, ne solicită pentru oricare mică decizie, agăţandu-se de noi ca nişte copii; ei ne pun în poziţia de părinţi si ne pun pe umeri o responsabilitate copleşitoare. Cum vrem să ne luăm distanţă, ne şi invadează culpabilitatea. Dependenţii consideră persoana de lângă ei întregul lor univers şi o epuizează cu solicitările lor.

Hipersensibilii:

- sensibilitatea lor exagerată ne obligă să avem tot timpul grijă : totul devine subiect de justificare, totul este susceptibil să provoace o dramă. Ne condamnă la un self-control permanent – ce stres!

Conflictualii:

Pentru ei rezolvarea problemelor trece prin agresivitate, ceea ce nu îi costă nimic, de vreme ce conflictul este modul lor specific de functionare, este starea lor de spirit. Ei nu cunosc si nici nu înteleg existenta unei stări de pace. În schimb, acest tip de relaţie este bogat in emoţii pentru persoana agresată, care va iesi goală de aici!

Cei in afara legii:

Rolul lor şi teritoriul lor nu sunt niciodată clar definite, ceea ce obligă la o renegociere nesfârşită.Cum regulile nu sunt stabilite odată pentru totdeauna, fiecare trece prea usor in terenul celuilalt. Ei nu functionează dupa regulile stabilite si tot ce fac consideră că este normal.

Soluţii:

- să învăţăam să punem limite, să tragem granite, pentru a nu ne lăsa înghiţiţi de către celălalt. Astfel riscăm să ne supunem patologiei celuilalt si să devenim victima sa si apoi să ne afundăm in agresivitate si ranchiună.

De regulă să ne îndoim total de rolul nostru de SALVATOR!    Adeseori îi putem ajuta pe cei din jurul nostru, dar prea rar îi putem salva!
A lua rolul de salvator este mai degrabă un semn al slăbiciunii Ego-ului.Atunci cănd ne creşte nervozitatea, se impun doua intrebări:
- sunt eu oare persoana care trebuie să se ocupe de aceste probleme?
3- trebuie eu sa fiu persoana care ajută sau eu trebuie să-mi văd de lecţiile mele?
In oricare dintre cazuri, cel mai bun semnal de alarmă sunt emoţiile noastre: sentimentul de nefericire-frustrare este semnul că trebuie să punem stop!
Terapeutul, de obicei, recomandă ruperea totală şi imediată (măcar pentru un timp) a cordonului care se află intre cei doi. Şi abia aici începe problema.Cel care este vampir energetic va simţi revolta donatorului de a-l alimenta. Dacă din punct de vedere fizic, vampirul energetic era sănătos si donatorul bolnav, se ajunge – invariabil la colaps sau aţa pare. (Unul se simte bine si unul e bolnav! ) – Unde-i logica? Ruperea legăturilor patologice, dintre cei doi, provoacă automat dezechilibru la vampirul energetic, trezind protest activ energetic la el


Secretul eliminării acestui comportament este să invăţăm să iubim şi să dăruim mai mult decât să aşteptăm de la alţii; astfel vom primi o uriaşă cantitate de energie din Univers.  Un vechi proverb spune:”Dăruind vei dobândi”. Darul suprafiresc se reflectă asupra-ţi, se intoarce la tine ca un bumerang, ca o rază de lumina proiectatăde oglindă şi te va împlini. Vei fi fericit şi împlinit cu tine însuţi şi astfel pregătit să dăruieşti din nou.
Relaţiile personale sunt pentru noi un set inepuizabil de teste şi totodată profunde lecţii de întelegere. Poate că nimic nu ne solicită mai mult generozitatea şi înţelepciunea ca o relaţie  – amoroasă, profesională, amicală, filială – orice implică a fi fată-n-fată cu cineva.

Orice relaţie personală ne atinge fiinţa la toate nivelurile: fizic, emotional, mental, energetic, spiritual.Interacţiunea la nivel energetic este rareori conştientizată. Deşi, în permanenţă are loc un schimb de energie între noi şi cei din jurul nostru, ce poate lua forme cu atât mai dramatice cu cât suntem implicaţi mai profund intr-o relaţie. Dar un schimb masiv de energie se poate face si în întâlniri absolut accidentale si de o durată extrem de scurtă. Din păcate, cel mai adesea, nu in avantajul ambelor părţi.
Arta de a relaţiona constructiv nu ne-a fost niciodată predată.         Nimeni nu ne-a explicat ce se intâmplă când doua fiinţe umane intră in legatura, ce schimburi subtile se produc înainte de prima strangere de mână, inainte de primul zâmbet sau de prima privire încruntată.
Inainte de orice, doi oameni stabilesc mai intai un contact energetic.

Chiar dacă se află la mare distantă, simplul gând interacţionează cu o anumită persoană şi ne poate pune in legătură energetică cu ea. Iar această legatură, deşi pare inefabilă, lipsită de consistenţă, creează sau intăreste matricea unei posibile relaţii. Prin canalele energetice avem posibilitatea  de a predetermina story-ul unei legături. Pentru că in permanentă există un circuit energetic intre noi şi cei din jurul nostru, orice emoţie, gest, cuvânt, acţiune sau atitudine se traduce in energie care vine spre noi si este emisă de noi.
Când trăim un disconfort pierdem energie, când suntem multumiţi câştigăm energie.

Cum pierdem energie in cazul unui conflict?


Într-un conflict, neliniştea pe care o trăim tulbură câmpul nostru energetic. În funcţie de natura conflictului (sentimental, competiţie de valori, concurenţă profesională, confruntare temperamentală etc.) “ancorele” acestor tulburări se fixează in diverse zone ale acestui câmp energetic. În cazul în care conflictul este menţinut multă vreme, apare riscul materializării unor boli, corpul nostru suferind un dezechilibru energetic cronic.
Sunt arhicunoscute cateva moduri de furt energetic, cel mai adesea hoţii fiind persoanele apropiate: părinţi, şefi, soţi, etc. Furt de energie prin:


- critica: o resimţim ca invalidantă, negare a valorii noastre, respingere a identitătii sau a condiţiei în care ne punem prin gesturile, cuvintele si atitudinile noastre ce sunt criticate – generează sentimente de ruşine si regret ce sabotează stima de sine.

- interdicţia: atinge libertatea de expresie, ne limitează manifestarea, ne induce senzaţia unui pericol asupra căruia n-am căzut de acord că ar exista, neagă afirmarea liberă a temperamentului, opreşte libera iniţiativă


- interogarea: hărţuieşte printr-o investigaţie indiscretă ce reclamă subordonare prin răspuns – orice intrebare induce presiunea răspunsului, crează senzaţia obligaţiei de a satisface curiozitatea celuilalt pentru a beneficia de acceptarea persoanei


- indiferenţa: ignorarea resprezintă un mod subtil de a lua energie prin crearea unei prezente “goale” pe care celălalt simte nevoia s-o umple aratând interes pentru starea persoanei ce joacă rolul dezinteresatului, al neparticipantului


- plangerea: creează presiunea salvării, ascultarea fiind o bună formă de a oferi energie; poate sugera responsabilitatea sau obligaţia ascultătorului de a susţine sau ajuta persoana ce se plânge ( văicăreală)

Cum ne putem apăra de hoţii de energie?
În primul rând să nu devenim obiectul atitudinilor de mai sus. Să devenim constienţi că toate certurile, necazurile si frustrările oamenilor au ca scop aprovizionarea cu energie. Aceasta se petrece la nivel subtil, rareori fiind constienţi cei implicaţi. Intelegând natura profundă a acestor manifestări putem zâmbi când se încearcă antrenarea noastră in conflice, bârfe, văicăreli, judecăţi, etc.  Persoanele din jurul nostru arareori constientizează că prin comportamentul lor harţuie energetic pe cei de lângă ei. Adeseori părinţii dispun de energia copiilor lor fără să vrea. Asta nu inseamnă să inceteze a-şi mai corecta copilul cand acesta greşeşte. Ci doar să înveţe s-o facă fără a induce copilului sentimente negative, să o facă cu detaşare, fără a manifesta supărare.

In relaţia de dragoste adeseori cedăm energie fără să ne-o ceară nimeni. Nu este responsabil celălalt pentru faptul că am pus la dispoziţia sa o cantitate apreciabilă din forţa şi vitalitatea noastră. Nici nu-şi dă seama, apoi, că dispune de ea simţindu-se bine. Este responsabilitatea noastră să învăţăm să ne menţinem integritatea energetică. Când ne pierdem tonusul fără ca cineva să ne agreseze? De exemplu, atunci când aşteptăm înfriguraţi şi plini de griji ca partenerul să vină acasă după cateva ore de întarziere. Orele de asteptare agitată ne-au consumat energia. Pe care vom incerca să o recuperăm. Cum? Prin metodele de mai sus: interogare, indiferentă, plângere, ceartă. Chiar dacă suntem justificaţi în a cere explicaţii este importantă atitudinea pe care o avem. Dar nu putem avea o atitudine constructivă dacă in sufletul nostru ne simţim folosiţi, îndepartăţi, ignoraţi, respinsi sau desconsideraţi (si cum am putea să ne simţim altfel când ne-am obişnuit ca starea noastră de bine să depindă de cantitatea de apreciere si atenţie primite de la partener?). Nimic mai fals şi ca atare şi stprile de spirit care sunt trpite de partenerii care au asteptări.

Tonul ne va trăda teama sau furia .Iar această atitudine neconstructivă constituie la rândul ei un atac energetic la adresa celuilalt, ea indicând modul in care operam in relaţie, poziţia fată de partener la acel moment. În mod normal, partenerul se va apăra atacând la rândul lui sau ignorându-ne. Şi totul a început… de la felul in care am interpretat întarzierea – traducând-o în atac la adresa noastră, desconsiderare, lipsă de iubire. Noi proiectăm asupra partenerilor de viată frustrarile noastre, lipsa de iubire de sine. Semnificaţia pe care am dat-o gestului partenerului creează in mintea noastra un scenariu. Asteptarea înfrigurată amplifică acest scenariu. Si cum iubiţii sunt legaţi prin fire invizibile, cel mai probabil partenerul va simţi de pe drum tensiunea care s-a creat. Poate fără să-şi dea seama, va amâna momentul întoarcerii acasă sau soseşte (deşi iubeşte persoana care îl aşteaptă) manifestând o iritare inexplicabilă.

Şi jocul poate continua prin ceartă, acuzaţii, indiferentă, regrete.Si aşa unii se imbată, alţii se refugiază la alte femei. Când oamenii devin constienţi de REALITATE jocurile inconştiente şi murdare încetează.Partenerii devin constienţi de frumuseţea vieţii şi au controlul asupra stărilor de spirit.Devin Creatori.....
De unde ne luăm energia fără să îi „vampirizăm” pe cei din jur?
Fiecare om se naste cu rezerve suficiente de energie pentru a trăi. Dacă uneori însă ne permitem luxul de a o risipi in conflicte, emoţii sau gânduri negative, ce ne pun pe minus, atunci trebuie să învăţăm să generăm la loc energia de care avem nevoie.

Sunt câteva soluţii în acest sens :

- rugaciunea, meditaţia - rugăciunile de mulţumire au rezultate. Oamenii sunt invăţaţi să ceară ceva prin rugăciune.Când cerem ceva prin rugăciune punem de fapt în evidenţă ceea ce nu avem.Si creăm condiţii să primim tot mai puţin.Când cerem ceva considerăm că merităm mai mult şi îl judecăm pe Dumnezeu de ce nu ne-a dat. Universul este astfel conceput că nu primim niciodata mai puţin decât merităm.

- bucuria: este o sursă uriaşa de energie – râsul, seninătatea, mulţumirea calmă a propriei vieţi ne oferă în permanenţă vitalitate


- exuberanţa, minunarea, încantarea si incitarea pe care le aduc întâlnirile frumoase, proiectele care ne inspiră, evenimentele ce ne animă

- iubirea: cea mai pură, mai înaltă şi complexp formp de energie, cu puterea cea mai mare de a crea - vorbim aici de iubirea neconditioanatp, care este si singura formp de iubire autentică...

- generozitatea: actul dăruirii, al comuniunii create de oferire, ne aduce instantaneu înapoi (prin bucuria celui ce primeşte) energia pe care am dat-o si ceva in plus datorită fericirii pe care am generat-o! aici se arată cât de important este să mulţumim când am fost ajutaţi şi de asemenea sp ajutpm atunci când persoana şi-a formulat dorinţa de a primi ajutor (verbal sau în altă formă) altfel nu se generează o reacţie autentică de recunoştinţă; recunoştinta nefiind utilă orgoliului donatorului ci smereniei demne a celui ce primeşte.
Schimburile de energie între oameni sau între om şi mediu sunt inevitabile si necesare. Spre deosebire de cele involuntare, în transferurile conştientizate, autoprotecţia nu este cea mai bună soluţie, pentru că ea ar putea conduce, treptat, la izolare de ceilalţi oameni si chiar de mediu. In unele situaţii dăm, iar in altele primim energie, fie ca aceasta este "bună" sau "rea".

Calea de a pune capăt tuturor conflictelor este o cale interioară. Când se aşterne pacea în interior nimic din exterior nu o poate perturba. Nici cea mai puternică furtună nu poate afecta viaţa din profunzimile oceanului. Agitaţia este la periferie. Dacă trăieşti la periferie starea ta de spirit este la cheremul vânturilor care vin din toate părţile. Ce înseamnă să trăieşti la periferie? Să crezi că fericirea si bucuria îţi vine din afarţ : din bani, maşini, case, funcţii, partener de viată, etc. Ar însemna că Dumnezeu să dea acces la comori numai unora. Coboară in profunzime si acolo vei găsi esenţa vietii: bucuria, pacea, iubirea adevaratţ, iertarea, împlinirea, etc.   "O viata necercetată nu merită trăită", spunea Seneca. Întelepţii nici nu o numesc viaţă, o numesc somn. Când Tu nu trăieşti Viaşa, nu ai control asupra a ceea ce trăieşti, Viata te trăieşte pe tine. Esti la cheremul ei.


Acest material aduce o perspectiva diferită asupra relaţiilor inter-umane si are darul de a ne trezi pentru a intelege modul subtil in care acestea functionează de fapt. Soluţia nu este să fugim din calea "agresorilor"  ci să constientizăm că suntem fiinţe de Lumină, să ne bucurăm că ne putem primi energia necesară, să mulţumim Tatălui si să trimitem gânduri de bine spre toti ceilalti pe ideea facă-se voia ta Doamne. Cand suntem in mijlocul unei situaţii din cele prezentate mai sus, să constientizăm cum vine o ploaie de Lumină si Iubire care trece prin tot corpul, ca niste lasere, ne protejează, ne curaţă, ne vindecă, ne înalţă şi se duce ca bine şi spre cei din jur. Energia IUBIRII si LUMINII, natura Creatorului, nu intră în conflict cu nimeni si cu nimic. Ea purifică tot, curătă tot, vindecă tot,inalţă tot.