header-photo

Alcoolismul

Alcoolismul este o tulburare complexa care poate fi inteleasa cel mai bine

ca o cale finala comuna care izvoraste din nenumarate  problematici psihosociale. Astazi exista un consens precum ca alcoolismul este o tulburare cu o variabilitate mare intr-o serie de dimensiuni precum varsta de debut, severitatea,cursul clinic, caracteristicile , comorbiditatea si istoria familiala si ca aceasta heterogenitate este expresia vulnerabilitatii diferite pe care indivizii o au pentru a genera tipologii diferite. Cercetarile etiologice, in special cele genetice, cercetarile epidemiologice si cele clinice au relevant ca sub eticheta clinica de alcoolism exista a varietate larga de persone cu caracteristici particulare privind predispozitia genetica, caracteristicile de personalitate, simptomatologia prezentata, modelele de consum, severitatea dependentei, varsta de aparitie, comorbiditatea, raspunsul diferit la terapie. Astfel, nu tuturor indivizilor ce dezvolta alcoolism li se pot decela aceleasi caracteristici, ci din contra, parca fiecare individ este altfel, ca si cum fiecare alcoolic a avut propriul lui drum.  Studiile genetice au aratat ca exista o componenta genetica care se transmite transgenerational. Astfel, studiile familiale, studiile pe gemeni mono- si dizigoti si studiile de adoptie au evidentiat in mod clar componenta genetica, intrafamiliala, a alcoolsimului.

Studiile familiale au demonstrat ca alcoolicul are mai multe rude de gradul I si II cu alcoholism decat familile din populatia generala.; riscul de a dezvolta alcoholism la rudele de graul I este de 4 – 7 ori mai mare decat in populatia generala. Se poate spune ca predominanta astazi este teoria transmiterii alcoolismului prin mecanism genetic-ambientale care postuleaza ca interactiunea dintre factorii genetici si factorii de mediu conduce la generarea unei susceptibilitati fata de aparitia unui model de consum maladaptativ de alcool. Desi alcoolismul masculin a fost studiat cel mai des, cercetatorii au gasit diferente notabile care exista intre barbatii si femeile alcoolice si astfel sexul a devenit o variabila majora in tipizarea alcoolismului. Prin studierea acestor diferente, cercetatorii au cautat sa deceleze trasaturile si caracteristicile ce distinge alcoolismul la barbati de cel la femei si astfel s-a descris o tipologie bazata pe sex. In general femeile trebuie sa prezinte un arbore genetic mai incarcat pentru a deveni alcoolice, consuma mai mult ca raspuns la stress, prezinta simptome afective inainte de a deveni alcoolice si au consecinte fizice si sociale ale consumului mai mari decat barbatii care prezinta, in schimb, simptome de personalitate antisociala preexistente alcolismului, consuma cantitati mai mari de alcool si au o istorie mai lunga de consum. Femeile alcoolice sunt cele care “internalizeaza”, au depresie si anxietate, raporteaza ca folosesc alcoolul ca se combata anxietatea sau supararile si prezinta dependenta severa si au consecinte somatice serioase ale consumului.

Alcolicii care “externalizeaza”, sunt cu precadere barbatii care prezinta un consum ridicat de alcool, consecinte sociale serioase si trasaturi de personalitate antisociala; prognosticul este defavorabil.Studiile epidemiologice indica ca femeile beau mai putin decat barbatii. Alta variabila care conduce la heterogenitatea alcoolismului este varsta de debut a consumului maladaptativ. Ca si alte tulburari psihice si consumul  maladaptativ poate debuta la varsta variate dar ca nici intr-un alt caz, varsta de debut nu duce la aparita unor forme atat de deosebite. Astfel alcoolismul care apare la varste tinere este legat de tulburari de comportament in copilarie, de prezenta tulburarii de atentie, de trasaturi de personalitate antisociala sau de antecendente de injurii cerebrale si are o evolutie severa ce duce la aparitia precoce a sindromului de dependenta. Alcoolismul la varsta inaintata are o evolutie lenta, este mai “benign” si nu genereaza atatea probleme conexe .    Asociatia dintre problemele comportamentale in copilarie si adolescenta (de ex. tulburare de atentie, hiperkinezie, comportament opozitionist, probleme  disciplinare scolare, furturi, violente, etc.) si alcoolismul de mai tarziu a fost gasit in multe studii. Alcoolicul cu astfel de antecendete in copilarie prezinta un prognostic sever, mai ales daca are si un parinte alcoolic.

Un alt grup de alcoolici se releva a fi cei ce prezenta un anume tip de    temperament caracterizat mai ales prin un nivel crescut de activitate si sociabilitate, emotionalitate crescuta si tendinta de cautare a senzatilor.   Acesti indivizi se releva a fi incapabili de a-si controla comportamentul, inclusiv comportamentul de consum de alcool. Mult mai pregnanta este categoria alcoolicilor care prezinta tulburari de personalitate, in special trasaturi de personalitate antisociala. Alcoolismul la acestia are o evolutie foarte severa,dezvolta rapid dependenta si tulburari in functionare sociala si familiala si nu au complianta la tratament.

Morey si Skinner introduc o clasificare cu trei subgrupe:

i) bautorii cu debut precoce ce prezinta o multitudine de probleme legate de consum dar nu si dependenta;

ii) bautorii de grup, care au tendinta de a consuma zilnic si care dezvolta o dependenta moderata fata de alcool si

iii) bautorii schizoizi care sunt izolati, beau mult si prezinta simptome severe.

Existenta diversitatii formelor de alcoolism si a formelor de tratament impune ca intr-un context clinic real terapeutul sa fie constient ca particularitatile pacientului si a mediului in care traieste pot influenta decizia terapeutica si deznodamantul acestuia. Rezultatul tratamentului poate fi imbunatatit simtitor daca se iau in considerare acele caracteristici ale pacientului care permit alegerea formei de tratament si care duc la cresterea compliantei pacientului la terapia aleasa. Acest proces de potrivire a terapiei la pacient sau de personalizare a terapiei este o etapa esentiala in derularea oricarui program terapeutic. Acest proces trebuie vazut ca o evaluare continua care monitorizeaza progresele terapeutice si reorienteaza scopurile tratamentului de-a lungul desfasurarii tratamentului astfel incat potrivirea terapiei sa fie flexibila la cerintele dinamice ale pacientului. Recomandam o strategie in trei pasi pentru potrivirea clientului la terapie:1. Evaluarea atenta a caracteristicilor clientului. Aceasta presupune:- un diagnostic corect al formei clinice,- evaluarea modelului de consum - evaluarea consecintelor consumului 2.Evaluarea nevoilor/scopurilor pacientului,3.Evaluarea determinarii pentru schimbare 4. Imbunatatirea compliantei clientului pentru forma de tratament.S-a constatat ca cele mai multe din terapiile propuse alcoolsimului prezinta grade variate de succes dar fiecare din ele isi maximalizeaza eficacitatea atunci cand se adreaseaza unei anume categorii de subiecti cu anume  caracteristici.

Exista terapii specifice care se pot aplica cu succes persoanei care doreste sa renunte la consumul de alcool ,dintre aceste enumeram:

- terapia  de facilitare in 12 pasi,

- terapia de crestere motivationala,

- terapia integrativa combinata,

- terapia de grup,

- terapia cognitiv comportamentala.