Bulimia
Bulimia este tulburare de alimentatie, caracterizata de un consum alimentar excesiv. O persoana cu bulimie mananca o cantitate mare de alimente intr-o perioada scurta de timp, pentru ca apoi sa-si provoace varsaturi, sa se supuna unui exercitiu fizic exagerat, sa consume laxactive, diuretice sau alte medicamente in scopul unei eliminari fortate a alimentelor. Persoanele afectate de bulimie sunt obsedate de propriul aspect fizic si nu au respect de sine.
Persoana afectata de bulimie pierde controlul alimentar in timpul unui astfel de episod de infulecare; apoi este cuprins de rusine, vinovatie si frica intensa de ingrasare si reia comportamentul excesiv, realizand un cerc vicios. Nediagnosticata si netratata, boala conduce la probleme serioase de sanatate.
Etiologia bulimiei este neclara, dar se pare ca apare ca rezultat al asocierii unui istoric familial (genetic) cu anumite influentele sociale precum admirarea unei siluete longiline, dar si a unui tip de personalitate care tinde la perfectionism. Evenimentele stresante ale vietii de zi cu zi pot declansa bulimia in cazul persoanele predispuse sa dezvolte boala.
Bulimia debuteaza cel mai frecvent in adolescenta tarzie sau la adultul tanar, in special la femei de rasa alba, baieti adolescenti, insa poate aparea chiar si la adulti.
Evenimente stresante precum divortul, schimbarea domiciliului, decesul unei persoane apropiate, pot declansa boala la persoanele predispuse.
Apar simptome precum:
- episoade recurente de apetit exagerat si consumul unor cantitati mari de alimente intr-o perioada scurta de timp (mai putin de 2 ore);
- pierderea controlului alimentar si a cantitatii de alimente consumata;
- sentimentul de vinovatie dupa episodul de infulecare si frica intensa de ingrasare;
- autoinducerea varsaturilor, efort fizic excesiv, folosirea de laxative, diuretice, sirop de Ipeca (provoaca varsatura dupa ingestia orala) sau a emeticelor. Folosirea inadecvata a acestor medicamente poate duce la complicatii severe, chiar la deces.
- episoade recurente de mancat in exces, urmate de eliminarea alimentelor consumate care apar cel putin de 2 ori pe saptamana, timp de cel putin 3 luni ,
- autoevaluarea bazata pe greutatea proprie si aspectul fizic general.
Comportamentul bulimic nu este unul public, de regula duce la o tot mai adanca insingurare. In ceea ce priveste lumea lor interioara, nu prea este dezvaluita prietenilor sau familiei si se evita confruntarea cu propriile probleme din viata. Faptul ca bulimicii astfel incearca si insista sa-si rezolve singuri problemele si traiesc cu gandul ca nimeni nu e in stare a-i intelege duce la depresii care pot deveni cronice si astfel la o mai puternica adancire in groapa bulimiei. Aceste situatii pot conduce la dezvoltarea altor dependente precum dependenta de droguri, tutun sau alcool sau pot contribui la formarea unei perturbari psihice precum Borderline.
Pe langa aceste consecinte psihice apar desigur si cele fizice: anemie datorita vomarii, purgativele administrate excesiv si alimentatia gresita duce la o marire sau imflamare a gladelor salivare (care este vizibil la exterior), datorita acidului gastric apar probleme cu dintii (afectiuni grave ale coroanei dintiilor), diaree si/sau constipatie (adesea una dupa alta), ingrosarea pielii, bataturi sau coji pe podul palmei datorita provocarii vomei (degetul sau mana in gat), tulburari a circulatiei sanguine.Persoanele cu bulimie au o durere de stomac permanenta. De fapt bulimia poate deteriora stomacul si rinichii unei persoane ca rezultat al vomitarii permanente.
Bulimia poate de asemenea deteriora dintii unei persoane ca rezultat al acidului care vine in cavitatea bucala in timpul procesului de vomitare. Persoana poate sa dezvolte „obraji de hamster” care se apar cand gladele salivare se maresc datorita vomatului foarte des. Cel mai periculos lucru dintre toate este pierderea potasiului mineral prin eliminarea constanta, care poate conduce la probleme de inima si chiar moarte.
Problemele emotionale ale tulburarilor de alimentatie au si ele pretul ei. Cand o persoana devine obsedata de greutate, este dificil sa se concentreze pe altceva. De cele mai multe ori persoanele cu tulburari de alimentatie devin retrase si mai putin sociabile. Indivizii cu bulimie deseori irosesc cea mai mare parte a energiei mentale pe planificare urmatorului impuls de a manca, cheltuiesc o multime de bani pe mancare si se ascund in baie pentru multa vreme dupa mese.
Tratamentul bulimiei nervoase include psihoterapie, consiliere psihologica (inclusiv consiliere nutritionala) si cateodata medicatie antidepresiva. Tratamentul nu necesita de obicei spitalizare, cu exceptia anumitor cazuri. Daca bulimia este insotita de alte simptome, poate fi necesar tratamentul suplimentar mai indelungat.
Tinta psihoterapiei este:
- renuntarea la grija exagerata asupra greutăţii corporale si a aspectului fizic general;
- intelegerea si reducerea elementelor care pot declansa episoadele caracteristice bolii, prin analizarea legaturii dintre relatiile interpersonale si simptomele bolii;
- consumul a 3 mese si 2 gustari pe zi, fara alte diete;
- alcatuirea unui plan personalizat pentru recuperare si evitarea unor eventuale recaderi.
- ajuta pacientul sa analizeze si sa inteleaga legatura dintre confictele interpersonale si simptomele bolii.
- este o abordare de lunga durata in care pacientul invata sa-si controleze propriile emotii. Printr-o analiza completa a provocarilor de zi cu zi precum si a emoţiilor negative, episoadele caracteristice bulimiei ar trebui sa se rareasca semnificativ.
