Stresul
Termenul are în general două accepţiuni :
a. situaţie, stimul ce pune organismul într-o stare de tensiune;
b. însăşi starea de tensiune deosebită a organismului prin care acesta îşi mobilizează toate resursele sale de apărare pentru a face faţă unei anumite agresiuni psihice (emoţie puternică ).
Unii autori (P.Fraisse) au în vedere doar aspectul psihologic al stress-ului ca pe o totalitate a conflictelor personale sau sociale ale individului care nu îşi găsesc soluţia într-un fel sau altul. Termenul de stress a fost introdus de H.Seyle (1935)38 care lucrând pe animale a avut în vedere mai ales stress-ul provocat de stimuli fizici. După H.Seyle reacţia organismului are 3 faze care formează sindromul general de adaptare (S.G.A.):
a. faza de alarmă în care organismul încearcă să se apere de acţiunea nocivă, prin acţiunea puternică a sistemului endocrin ( secreţia de adrenalină şi steroizi);
b. faza de revenire ( rezistenţa specifică ) în care organismul pare că se adaptează la situaţie, comportându-se relativ normal;
c. faza de epuizare apare după o perioadă mai îndelungată de acţiune a stimulilor nocivi şi se caracterizează prin modificări hormonale intense, secreţii intense de adrenalină. În cazul omului stress-ul psihologic este provocat de emoţii prelungite datorate în primul rând frustraţiei, conflictelor, anxietăţii.
Un stress moderat antrenează şi stimulează vitalitatea organismului. Caracterul nociv al stress-ului apare atunci când degradările produse sunt prea ample depăşind capacităţile adaptative ale organismului. În încercarea de definire a stress-ului putem afirma că acesta este reacţia complexă dar nespecifică a organismului de răspuns la stimuli fizici,biologici, psihici şi socio-culturali percepuţi de acesta ca agresivi. Dacă organismul animal sau uman a reacţionat într-un mod specific pentru specia sa dar şi pentru el însuşi până în momentul apariţiei factorilor stressanţi – din acel moment reacţia organismului este nespecifică, este perturbată. Caracterul complex al stress-ului este dat de faptul că el este o relaţie între factorii stressanţi (stressori) fizici, biologici, psihici, socioculturali, situaţia particulară stressantă şi organism. Stress-ul nu se identifică nici cu factorii stressori sau cu situaţia stressantă, nici cu organismul stressat. În viaţa de toate zilele stress-ul este confundat mai ales cu factorii stressanţi: zgomot, lipsa banilor, viteza schimbărilor, moartea unui părinte/copil, severitatea profesorilor, divorţul, etc. De asemenea stress-ul nu se confundă cu persoana sau personalitatea care suportă factori agresivi: slabă sau puternică, calmă sau mânioasă, veselă sau tristă, dinamică sau lentă, etc. Situaţiile stressante: despărţirea părinţilor, schimbarea şcolii,pierderea locului de muncă nu conduc automat la stress. Stress-ul reprezintă relaţia de interdependenţă între factorii externi şi cei interni care conduc la o reacţie inadecvată a organismului la realitatea dată. Când factorii fizici, biologici, psihici şi socio-culturali devin factori stressori? Condiţiile necesare pentru ca aceşti factori sa fie indiferenţi sau stimulativi pentru organism să devină stressori sunt:- acţiunea prelungită în timp;- creşterea sau scăderea intensităţii lor raportată la intensitatea anterioară;- cumularea cu alţi factori stressori.
Care sunt condiţiile interne ale factorilor stressori cele care favorizează reacţiile de stress? În lista deschisă a condiţiilor interne favorizante pentru instalarea stress-ului putem enumera:
- hipersensibilitatea organismului sau psihicului;
- emotivitatea;
- lipsa de experienţă;
- rigiditatea extremă sau dinamismul excesiv al personalităţii;
- concepţia de viaţă învechită sau modernistă etc.
Stress-ul rezultă numai din interacţiunea dintre persoană, situaţie şi factori stressori.
Reacţia de stress are mai multe componente: fiziologică – psihică – socială.
Componenta fiziologică este dată de activitatea perturbată a hipofizei, hipotalamusului, a suprarenalelor datorată factorilor stressori. Componenta psihologică este reprezentată de totalitatea conflictelor, frustrărilor, tensiunulor (presiunilor), suportate de persoana respectivă într-o perioadă îndelungată Componenta socială se poate concretiza în conduite sociale ca: izolarea de ceilalţi (fuga de stress) hiper-relaţionare (aruncarea în relaţiile sociale), indiferenţă excesivă, comportamente copiate de tip mască, tulburări de comportament şi conduita delicventă.
Efectele stress-ului pot fi considerate şi pozitive dar ele sunt mai ales negative. Efectele pozitive se referă la stimularea şi menţinerea vitalităţii organismului atunci când intensitatea stressului este mică, când persistenţa în timp este redusă iar factorii stressori nu se cumulează între ei.Efectele negative se referă la perturbarea într-un sens sau altul a funcţionării normale, adaptative a organismului într-o anumită perioadă de timp.
Din punct de vedere fiziologic hipertensiunea arterială, palpitaţiile,insuficienţa respiratorie sau simptome mai complexe ca cefaleea, reacţii inflamatorii pot fi efectele stressului.
Din punct de vedere psihologic iritabilitatea, nervozitatea, lipsa de răbdare, depresia, anxietatea, fobia se pot instala în urma acţiunii prelungite a factorilor stressori.
Din punct de vedere social minciuna, neîncrederea în oameni, anumite forme de violenţă verbală (înjurături), fizică (bătaia), psihică (intoleranţa, autoritarism) pot fi reacţii negative, dezadaptive la anumiţi factori stressori. stressori s-a multiplicat:- schimbareaEfectele factorilor stressori – generatori de stress sunt filtrate de tipul de personalitate a celor implicaţi, de experienţa acestora în managementul şi în depăşirea stress-ului. Cu privire la managementul stress-ului V. Hall şi D. Oldroyd39 prezintă două liste de caracteristici care privesc două modalităţi diferite de reacţii la stress -ului.
POZITIVE
1. Evitaţi să cereţi prea mult. 2. Aveţi o limită în ceea ce priveşte numărul de ore lucrate. 3. Acceptaţi eşecul ca pe ceva inevitabil şi folositor. 4. Folosiţi eficient timpul. 5. Vă împărtăşiţi sentimentele.6. Aveţi grijă să vă menţineţi o bună condiţie fizică.7. Menţineţi relaţii strânse cu oamenii
NEGATIVE
1. Nu spuneţi niciodată NU. 2. Lucraţi prea multe ore. 3. Nu acceptaţi eşecul. 4. Nu folosiţi eficient timpul.5. Vă împărtăşiţi foarte rar sentimentele. 6. Neglijaţi condiţia fizică. 7. Ţineţi oamenii la distanţă.
Alte reacţii posibile la factorii stresanţi sunt prezentate în lista de mai jos (după J. Dunham):
- creştere mare a consumului de alcool; - conflicte conjugale familiale; - reducerea drastică a relaţiilor cu persoanele - agresivitate excesivă care se manifestă în relaţiile cu ceilalti, cucolegii, cu persoanele din afara - sentimentul de incapacitate de a face faţă situaţiei;- irascibilitate; - senzaţia de izolare;- lipsa de chef; - incapabil de a lua decizii;- rezultate modeste chiar dacă se depune o cantitate mare de efort;- incapacitatea de concentrare;- depresie nervoasă;- dureri de cap;- manii;- senzaţia de teamă;- sentimentul vinovăţiei;- supraalimentarea;- lipsa de poftă de mâncare şi pierderea în greutate;- apariţia unor eczeme;- creşterea numărului de ţigări fumate;- creşterea numărului de ore petrecute în faţa televizorului;- sensibilitate exagerată la critică;- dureri de spate;- apatie;- dorinţa de a renunţa la învăţământ;- refuzul contactului cu colegii şi lipsa dorinţei de a-i ajuta;- nelinişte şi nerăbdare;- insomnie.
Strategiile cu ajutorul cărora pot fi limitate efectele negative produse de stress sunt:- exerciţiile fizice;- tehnicile de relaxare fizică;- tehnicile de respiraţie;- tehnicile de control mental;- - relaxarea progresivă (Ed.Jacobson);- sofrologia Al.Caycedo);- training-ul autogen (H.Schultz,consilierea,psihoterapia.
