header-photo

Efectele televizorului asupra copiilor

EFECTELE TELEVIZORULUI ASUPRA COPIILOR
Desi epoca televiziunii a fost detronata de cea a aparitiei si utilizarii computerului, in special a internetului (printre alte noi tehnologii informationale), televizorul reprezinta inca pentru multi un mijloc important de informare, dar si de petrecere a timpului liber sau de relaxare. Sau poate si mai mult, multi dintre parinti folosesc aceasta masinarie „miraculoasa” pentru a „scapa” de copilul care creaza probleme, putand in acest fel sa isi continue treburile neterminate. In acest context se pune intrebarea cum de reuseste copilul sa se linisteasca in fata ecranului ademenitor, ce se intampla in creierul lui in momentul vizionarii, ce efecte pe termen lung are acest tip de activitate, daca poate fi numita asa, asupra dezvoltarii sale?
Televiziunea promoveaza pasivitatea si lipsa creativitatii – privitul la televizor nu cere o activitate mintala din partea telespectatorilor. Acest aspect este diferit fata de citit, care te forteaza sa-ti folosesti imaginatia. Acest gen de privire neparticipativa deterioreaza abilitatea copiilor de a invata sa citeasca.

Efectele televiziunii asupra creierului copilului
Copilul trebuie sa se implice, sa participe, sa atinga, iar acest lucru este realizabil prin intermediul jocului prin care se faciliteaza contactul cu ceilalti, dezvoltarea imaginatiei, dezvoltarea normala a structurilor functionale ale creierului. „Copilul in fata televizorului nu are parte de experienta obisnuita a limbajului, de stimularea dialogica a gandirii si reflectiei pe care parintii, bunicii sau mediul uman, in general le ofera. Stimulii vizuali si auditivi perceputi in fata micului ecran sunt atat de agresivi, se succed cu o asemenea rapiditate, incat depasesc capacitatea creierului de a-i controla. Efectul va fi inhibarea unor importante procese mintale”. (Gheorghe, V., 2006)   
Centrul de Studii Media si noi tehnologii de comunicare – Universitatea Bucuresti au realizat un studiu care a concluzionat faptul ca exista 6 mari consecinte ale televiziunii violente           
a.  Imitarea si invatarea acelor comportamente;
b.  Asimilarea inconstienta a stilurilor violente de comunicare interumana;
c. Dezinhibarea agresivitatii si exprimarea ei;
d. Desensibilizare în fata actului violent, indiferenta;
e. Catharsis, adica eliberarea energiile psihice, emotionale negative;
f.  Frica si insecuritate.
Virgiliu Gheoghe (2006) scoate in evidenta o serie de efecte negative pe care le are televiziunea asupra individului, in general, dar si asupra copiilor, in special. Printre acestea se enumera:         
Efectul hipnotic
Neuropsihologii demonstreaza ca televiziunea, indiferent de emisiunea vizionata, are ca prim efect introducerea cortexului telespectatorului intr-o stare semihipnotica (unde cerebrale alpha). Televiziune implica un tip de comunicare nepotrivit capacitatilor noastre de cunoastere, de interactiune cu realitatea, o comunicare adresata predominant vederii si auzului. Atunci cand privim  la televizor mintea este supusa la o  multitudine de stimuli luminosi care se succed cu o viteza atat de mare, incat creierul nu ii poate analiza separat.
In literatura de specialitate este intalnita o metoda de hipnotizare care presupune asezarea pacientului la o distanta data de o sursa de pulsuri luminoase de frecventa constanta, care, privite cu atentie, au puterea de a-l introduce in transa hipnotica. Aceasta explica atractia pe care mass-media audio-video o exercita asupra tuturor, insa mai cu seama asupra copiilor. Este imposibil de gasit o activitate prin care copiii sa fie linistiti atat de repede si aproape imobilizati pe o perioada lunga de timp, asa cum se intampla atunci cand sunt asezati in fata televizorului. De altfel, acesta este si motivul pentru care parintii si, in unele cazuri si educatorii folosesc televizorul ca sedativ.

Dependenţa de televizor
Psihologii americani R. Kubey si M. Csikszentmihalyi au dovedit ca atat televiziunea, cat si jocurile video si internetul au capacitatea de a genera o puternica legatura de dependenta, privarea de aceste mijloace evazioniste producand, celor la care s-a instalat dependenta, aceleasi simptome ca si in cazul substantelor si al comportamentelor care dau dependenta.
Televizorul creeaza, intr-un timp suficient de scurt, o senzatie de relaxare si detasare. Acest fapt este o consecinta a scaderii frecventei undelor cerebrale de la nivelul beta ( de activitate constienta, concentrata), catre un nivel de activitate predominant alfa (relaxare). O serie de experimente conduse de Herbert Krugman au aratat ca, in timp ce telespectatorii se uita la televizor, emisfera dreapta este de doua ori mai activa decat cea stanga. Privitul la televizor este considerat o activitate care produce endorfine (drogul natural al organismului uman), o substanta asemanatoare cu opiul si derivatele lui (morfina, codeina, heroina etc.) care sunt generatoare de dependenta.
Problemele de atentie si hiperactivitate 
In ceea ce priveste dezvoltarea structurala a creierului, neuropsihologia descopera ca, in functie de timpul acordat vizionarii si a varstei de la care debuteaza aceasta, televiziunea si calculatorul pot aduce grave prejudicii dezvoltarii corticale. Vizionarea, se arata in aceste studii, inhiba dezvoltarea cortexului prefrontal, a emisferei cerebrale stangi si a comunicarii interemisferice, realizate prin puntea corpului calos.         
Afectiunile produse cortexului prefrontal in urma vizionarii excesive au ca rezultat aparitia sindromului ADHD (Attention Deficit with or without Hyperactivity Disorder), adica slabirea, pana la nivelul patologic a unor capacitati mentale fundamentale: concentrarea atentiei, memoria de scurta durata, imaginatia creativa, motivatia de a intreprinde o actiune care cere efort.         
De mici, copiii, obisnuindu-se cu astfel de experiente care ii bruscheaza si le seduc atentia, cand sunt pusi in fata realitatii (diferite activitati zilnice) care nu socheaza in nici un fel, nu-si mai pot concentra atentia. De exemplu, la scoala ei asteapta ca prezentarea profesorului sa surprinda, avand forma unui spectacol. Asteptarea nefiindu-le satisfacuta, atentia este dezactivata si incep sa se gandeasca la cu totul altceva. Un simptom al acestei tendinte este faptul ca ei nu mai gasesc nimic interesant din tot ceea ce presupune efort, totul ii plictiseste.
Incapacitati de învatare
Problemele de invatare - LD (Learning disabilities), sindrom de care sufera in multe dintre statele occidentale peste 50% dintre copii, sunt determinate in buna masura de vizionarea TV si de jocurile pe calculator. Cu o motivatie scazuta privind invatarea de noi cunostinte, incapabili sa se concentreze cu atentie si agitati permanent din cauza unei hiperactivitati excesive, copiii tot mai greu pot raspunde cerintelor scolare. In completarea tabloului simptomatologic al deficientelor de invatare observate la copiii de astazi, un rol esential il joaca dezechilibrele pe care vizionarea le induce in functionarea emisferei cerebrale stangi, aceea care guvernează gandirea logica si analitica, construirea sintaxei si discursivitatea.
Prin urmare, dificultatile in deprinderea limbii, in dezvoltarea capacitatii de citire si in stapanirea rationamentului matematic sunt determinate, in principal, de lipsa dezvoltarii normale a retelelor neuronale din emisfera stanga, sisteme a caror activitate este subminata pe parcursul vizionarii.         
Iata cum arata tabloul simptomatologic intalnit la elevii care, de-a lungul anilor, au acumulat prea multe ore in fata micului ecran:
1. Slabirea capacitatii de a asculta, incapacitatea de a-si mentine atentia, de a intelege si de a-si aminti un material prezentat oral;
2. Abilitate scazuta de a reflecta intr-o forma coerenta, in vorbire si in scris, a faptelor si a ideilor; tendinta de a comunica prin gesturi odata cu cuvintele sau in locul acestora;

3. Scaderea cunostintelor de vocabular sub nivelul clasei a patra;
4.   Proliferarea ticurilor verbale, a cuvintelor de umplutura care nu spun nimic;
5.   Inabilitatea de a distinge diferentele dintre sunetele ce alcatuiesc cuvintele si de a le percepe in ordinea rostirii, fapt care se reflecta si in dificultatea de a pronunta cuvinte lungi si a le silabisi;
6.  Inţelegerea nesigura, confuza a lecturii cu un grad crescut de dificultate;
7.  Dificultatea de a intelege frazele mai lungi, propozitiile intercalate si structurile     gramaticale mai complexe;
8.  Dificultatea de a trece de la limbajul colocvial la forma scrisa.


BIBLIOGRAFIE 
Gheorghe, V., 2006, Efectele televiziunii asupra mintii umane, Prodomos;
Gheorghe, V., 2006, Revrajirea lumii, Prodomos;
Healy, J., M., 1990, Endangered minds, Touchstone, New York;
McLuhan, M., 1997, Mass-media sau mediul invizibil, Editura Nemira, Bucuresti