header-photo

Agresiuni Accidente

Stresul posttraumatic (SPT) poate să-i afecteze şi pe copii, nu numai pe adulţi.

Copilul tău poate să prezinte simptome de SPT sau o anxietate extremă după orice experienţă îngrozitoare sau periculoasă, cum ar fi un accident de maşină, un incendiu sau un jaf. Oricare, dacă nu chiar şi toate simptomele anxietăţii, cum ar fi comportamentul

dependent (de o persoană), visele rele, incapacitatea de concentrare, schimbările comportamentale sau simptomele fizice, cum ar fi durerea de stomac şi de cap, pot să reprezinte modul în care copilul tău reacţionează la experienţa neplăcută sau îngrozitoare. Copiii care suferă de SPT pot să treacă chiar şi prin retrăirea evenimentului respectiv. Este posibil să cultive fobia de foc, de călătorie cu maşina, de a rămâne singur noaptea

sau orice altceva îi aminteşte de ceea ce s-a petrecut. Vor fi speriaţi, iritabili şi agitaţi. Este posibil ca un copil să treacă peste asta şi fără să primească un ajutor special, însă dacă

problema persistă, cel mai indicat este să recurgi la medicul de familie, căruia să-i soliciţi o recomandare pentru consiliere de specialitate sau terapie. Iţi poti ajuta copilul să depăşească o asemenea situaţie şi să-şi revină. Revenirea la o rutină familiară, care dă sentimentul

siguranţei şi prezenţa familiei iubitoare îi ajută cu adevărat pe copiii traumatizaţi să îşi reconstruiască viaţa. încurajează-ţi copilul să vorbească despre temerile şi sentimentele lui, ori să scrie poveşti sau să deseneze pe această temă, dacă este destul de mare pentru aceste activităţi. Dacă şi tu eşti tulburat şi speriat, recunoaşte acest lucru, accentuând faptul că ceea ce s-a întâmplat nu a fost din vina copilului. Copilul îşi poate face griji că eşti supărat pe el clin cauză că şi-a pierdut bicicleta sau telefonul mobil, astfel încât este important să subliniezi faptul că eşti mulţumit că el este bine şi nu a păţit nimic. Copiii pot să aibă un instinct de protejare forte bine dezvoltat. Este posibil ca un copil să se simtă mai în siguranţă după un jaf dacă doarme cu o lumină aprinsă în cameră sau cu uşa camerei sale crăpată uşor, astfel încât să lase să intre lumina de pe hol. Du-l şi arată-i dacă aveţi închizători noi la uşi şi la ferestre sau sisteme de alarmă, pentru că lucrul acesta îl va ajuta să se simtă mai în siguranţă

Abuzul sexual

Descoperirea faptului că un copil a fost supus unor abuzuri sexuale reprezintă coşmarul fiecărui părinte. Există tendinţa de a se considera că abuzul asupra minorilor a devenit mai

frecvent în cursul ultimilor ani. în realitate, este posibil ca pur şi simplu să fim mai bine informaţi în privinţa extinderii acestei probleme în climatul mai deschis al vremurilor în care trăim. Cu ani în urmă, nu se vorbea despre asemenea lucruri. Indiferent cât de frecvente sau de rare ar fi cazurile de abuz sexual îndreptat împotriva minorilor - şi nivelul real al acestor

genuri de infracţiuni este posibil să nu ne fie niciodată cunoscut - asta nu ţi-e de nici un ajutor dacă propriul tău copil îi cade victimă. Statisticile arata că în trei sferturi din cazurile raportate la poliţie, cel care a comis fapta este un cunoscut al copilului. Acest fapt apare ca o dublă

trădare, deoarece persoana care profită de copil este cineva cunoscut, de care copilului îi place, în care are încredere şi pe care poate chiar o iubeşte. Copiii care au fost victime ale abuzului sexual manifestă toate simptomele anxietăţii menţionate anterior .Pot de asemenea să înceapă să aibă un comportament neadecvat din punct de vedere sexual şi să prezinte simptome cum ar fi disconfortul sau durerile în zonele genitale sau să se teamă să fie lăsaţi singuri cu un anumit unchi sau babysitter. Descoperirea faptului că propriul tău copil a fost victima unui abuz sexual îţi poate da un amalgam de şoc, sentiment de vinovăţie că nu ai fost în stare să-l aperi, oroare, refuzul acceptării realităţii, insensibilitate şi ură faţă de persoana care a îndrăznit să facă acest lucru. însă dacă vrei să-ţi ajuţi copilul să

supravieţuiască, lucrurile care pot să-i dea un sentiment de siguranţă sunt:

• Să-i arăţi, să-i spui că eşti bucuros că ţi-a spus şi să-i dai toate asigurările că a procedat corect, indiferent ce ar fi spus persoana care a abuzat de el.

• încearcă să rămâi calm. Copilul a recurs la tine deoarece nu poate să facă faţă singur situaţiei. Rămânând calm, nu faci decât să-i întăreşti convingerea că a procedat bine

spunându-ţi.

• Crede ce-ţi spune. Copiii mici rareori mint în privinţa abuzului sexual.

• Dă-i copilului toate asigurările că, indiferent ce ar fi spus persoana care a abuzat de el, nu a fost vina copilului că s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Cel care a comis abuzul este singurul vinovat Nu încerca să rezolvi lucrurile singur. Poate vei dori să implici poliţia, medicul de familie şi/sau Serviciile Sociale. Aminteste-ti că tu„ familia şi copilul care a căzut, victimă unui abuz sexual puteţi supravieţui şi vă puteţi reface de pe urma unei asemenea experienţe.