header-photo

Tulburări Sexuale

Iniţial, s-a considerat, că disfuncţiile sexuale au drept cauză experienţele timpurii din copilărie, experienţe legate mai ales de anormalităţile sexualităţii infantile, cât şi de interreîaţiile anormale dintre părinţi şi copil Psihoterapia individuală de orientare analitică era considerată ca un tratament, de elecţie pentru aceste tulburări şi avea ca obiectiv realizarea insight-uluî cu privire la conflictele inconştiente legate de sexualitate.

In cadrul psihoterapiilor comportamentale moderne în probleme
sexuale (Masters şi Johnson - „Inadecvările sexuale la om) accentul cade pe dezvoltarea deprinderilor de comunicare, educaţie şi implicarea ambilor parteneri în rezolvarea problemei. Terapia sexuală se utilizează în tratamentul cuplurilor cu probleme, pentru că este dificil de ajutat un subiect cu probleme sexuale care nu are un partener care să-1 sprijine. Ulterior, au fost realizate şi
tentative ale terapiei sexuale menite să-i ajute şi pe subiecţii care nu au un partener.

Disfuncţiile sexuale au drept cauză atât. factori fiziologici, cât şi psihici.
Este important de ştiut că şi în cazul factorilor fiziologici factorii psihologici secundari nu fac decât sa complice situaţia.Pot exista multe astfel de temeri cum ar fi: teama de sarcină, de pierdere a potentei („nu mai sunt bărbatul de altădată"), de îmbătrânire („el nu mă va mai dori: eu am 40 de ani şi el are 42 şi oricând îşi poate găsi o femeie de 20 de ani"), teama de traumatism fizic (poate apărea mai ales ia femeile care au fost agresate sexual).

Toate aceste temeri conduc la obiective exagerate sau artificiale care
alterează calitatea vieţii sexuale, ca de pildă: să fii un expert in domeniul sexului, să menţii o relaţie neechilibrată.Majoritatea dificultăţilor sexuale psihogene au la bază anxietatea.Subiectul care doreşte să se elibereze de anxietate şi stări cu caracter fobic
trebuie să cunoască natura reală a temerilor sale şi apoi să încerce să le modifice. Pot exista multe astfel de temeri cum ar fi: teama de sarcină, de pierdere a potentei („nu mai sunt bărbatul de altădată"), de îmbătrânire („el nu mă va mai dori: eu am 40 de ani şi el are 42 şi oricând îşi poate găsi o femeie de 20 de ani"), teama de traumatism fizic (poate apărea mai ales ia femeile care au fost
agresate sexual).

Toate aceste temeri conduc la obiective exagerate sau artificiale care
alterează calitatea vieţii sexuale, ca de pildă: să fii un expert in domeniul sexului, să menţii o relaţie neechilibrată.O disfuncţie sexuală este caracterizată printr-o perturbare în procesul care defineşte ciclul de răspuns sexual sau prin durerea asociată cu raportul sexual.

Ciclul de răspuns sexual  normal poate fi divizat în următoarele faze:

1. Dorinţă: Această fază constă din fantezii în legătură cu activitatea sexuală şi dorinţa de a avea activitate sexuală.

2. Excitaţie: Această fază constă din senzaţia subiectivă de plăcere sexuală care acompaniază modificările fiziologice. Modificările majore la bărbat constau din tumescenţa peniană şi erecţie. Modificările majore la femeie constau din vasocongestia pelvisului, lubrifierea şi expansiunea vaginului şi turgescenţa organelor genitale externe.

3. Orgasm: Faza constă în atingerea culmii plăcerii sexuale, cu relaxarea tensiunii sexuale şi contracţii ritmice ale muşchilor perineali şi ale organelor de reproducere. La bărbat, există senzaţia de inevitabilitate a ejaculării spermei. La femeie, există contracţii (nu totdeauna experientate subiectiv ca atare) ale peretelui treimii externe a vaginului. La ambele sexe, sfincterul anal se contractă ritmic.

4. Rezoluţie: Faza constă din senzaţia de relaxare musculară şi de bine. în timpul acestei faze, bărbaţii sunt refractari ia următoarea erecţie şi orgasm o perioadă variabilă de timp. Din contra, femeile pot fi capabile să răspundă la o stimulare suplimentară aproape imediat.Tulburările răspunsului sexual pot surveni într-una sau în mai multe dintre aceste faze.

Dorinţa Sexuală Diminuată

Elementul esenţial al dorinţei sexuale diminuate îl constituie o deficienţă sau absenţă a fanteziilor sexuale şi a dorinţei de activitate sexuală .Dorinţa sexuală diminuată poate fi globală şi cuprinde toate formele de manifestare sexuală sau poate fi situaţionala şi limitată la un partener sau la o anumită activitate sexuală (de ex., la raportul sexual normal,dar nu şi la masturbare). Există puţină motivaţie pentru a căuta stimuli si o frustrare redusă când persoana este deprivată de oportunităţi pentru manifestarea sexuală. Individul nu iniţiază de regulă nici o activitate sexuală sau se poate angaja în ea în mod involuntar, când este iniţiată de partener. Dorinţa aparent diminuată" a unui partener poate reflecta, în schimb, necesitatea excesivă de exprimare sexuală a celuilalt partener. Alternativ, ambii parteneri pot avea nivele de dorinţă în limite normale, dar la extremităţi diferite ale continuumului.

Aversiunea sexuala

Elementul esenţial al aversiunii sexuale îl constituie aversiunea faţa de, şi evitarea activă a contactului sexual genital cu un partener sexual. Perturbarea trebuie să cauzeze detresă sau dificultate interpersonală marcată . Individul acuză anxietate, frică sau dezgust când este confruntat cu oportunitatea de a avea un contact sexual cu un partener. Aversiunea faţă de contactul genital poate fi centrată pe un anumit aspect al experienţei sexuale (de ex., secreţiile genitale, penetraţia vaginală). Unii indivizi experientează o repulsie faţă de toţi stimulii sexuali, inclusiv faţă de sărut şi atingere. Intensitatea reacţiei individului, când este expus la stimuli aversivi, poate merge pina la  anxietate moderată şi lipsa de plăcere pina la  discomfort psihologic extrem.

Tulburarea de Excitaţie Sexuală a Femeii

Elementul esenţial al tulburării de excitaţie sexuală a femeii îl constituie incapacitatea recurentă sau persistentă de a atinge sau de a menţine până la realizarea activităţii sexuale, un răspuns adecvat de lubrifiere-turgescenţă al excitaţiei sexuale Răspunsul la excitaţie constă din vasocongestia  pelvisului, lubrifierea şi expansiunea vaginului şi turgescenţa organelor genitale  externe. Perturbarea trebuie să cauzeze detresă sau dificultate interpersonaiă marcată .

Tulburarea de Erecţie a Bărbatului

Elementul esenţial al tulburării de erecţie a bărbatului îl constituie incapacitatea recurentă sau persistentă de a atinge sau de a menţine până la realizarea activităţii sexuale o erecţie adecvată. Perturbarea trebuie să cauzeze detresă sau dificultate interpersonală marcată Există diverse patternuri de disfuncţie erectilă. Unii indivizi relatează incapacitatea de a avea erecţie încă de la începutul experienţei sexuale. Alţii se plâng de faptul că au o.erecţie adecvată înaintea actului sexual, dar pierd turgescenţa peniană când încearcă penetrarea. în fine, alţii relatează că au o erecţie suficient de fermă pentru penetrare, dar că pierd turgescenţa peniană, înainte sau în timpul intromisiunii. Unii bărbaţi relatează că sunt capabili de erecţie numai în cursul masturbării sau la deşteptarea din somn. Erecţiile masturbatorii pot fi, de asemenea, pierdute, dar acest fapt nu este frecvent.

Tulburarea de orgasm a femeii

Elementul esenţial al tulburării de orgasm a femeii îl constituie întârzierea sau absenţa, recurentă sau persistentă, a orgasmului, după o fază de excitaţie sexuală normală . Femeile prezintă o mare variabilitate în tipul sau intensitatea stimulării care declanşează orgasmul. Diagnosticul de tulburare de orgasm a femeii trebuie să se bazeze pe judecata clinicianului ca abilitatea orgasmică a femeii este sub cea rezonabilă pentru etatea, experienţa sexuală şi adecvarea stimulării sexuale pe care aceasta o primeşte. Perturbarea trebuie să cauzeze detresă sau dificultăţi interpersonale. semnificative .

Tulburarea de Orgasm a Bărbatului

Elementul esenţial al tulburării de orgasm a bărbatului îl constituie o întârziere sau absenţă, persistentă sau recurentă, a orgasmului, după o fază de excitaţie sexuală normală. în judecarea faptului dacă orgasmul este întârziat, clinicianul trebuie să ia în consideraţie etatea persoanei şi faptul dacă stimularea este adecvată în centrare, intensitate şi durată . In cea mai comună formă de tulburare de orgasm a bărbatului, un bărbat nu poate ajunge la orgasm în timpul actului sexual, deşi poate ejacula la stimularea manuală sau orală a partenerei. Unii bărbaţi cu tulburarea de orgasm a bărbatului pot ajunge la orgasm coital, dar numai după o foarte prelungită şi intensă stimulare noncoitală. Unii pot ejacula numai prin masturbare. Un grup şi mai mic a experimentat orgasm numai în momentul deşteptării dintr-un vis erotic.

Ejacularea precoce

Elementul esenţial al ejaculării precoce îl constituie debutul recurent sau persistent al orgasmului şi ejaculării la o stimulare sexuală minimă, înainte, în cursul sau la scurt timp după penetrare şi înainte ca persoana s-o dorească.  Majoritatea bărbaţilor cu această tulburare pot întârzia orgasmul prin automasturbare, o perioadă de timp considerabil mai lungă decât în timpul coitului. Estimările partenerelor referitoare la durata perioadei de timp, de la începutul activităţii sexuale şi până la ejaculare, precum şi părerea lor dacă ejacularea precoce constituie o problemă, pot fi foarte diferite.O mulţime de bărbaţi tineri învaţă să întârzie orgasmul pe măsură ce capătă experienţă sexuală şi avansează în etate, dar unii continuă să ejaculeze precoce şi pot cere ajutor pentru tulburare. Unii bărbaţi sunt capabili să întârzie ejacularea într-o relaţie de lungă durată, dar experienteaza o recădere a ejaculării precoce când au o parteneră nouă.

De regulă, ejacularea precoce se întâlneşte la bărbaţii tineri şi este prezentă de la prima lor încercare de contact sexual. însă, unii bărbaţi îşi pierd capacitatea de a întârzia orgasmul după o perioadă de funcţionare adecvată. Când debutul survine după o perioadă de funcţionare adecvată, contextul îl constituie adesea o reducere a frecvenţei activităţii sexuale, anxietatea intensă în legătură cu realizarea actului sexual cu o parteneră nouă sau pierderea controlului asupra  ejaculării asociată cu dificultatea de a ajunge la erecţii sau de a le menţine. Unii bărbaţi, care au încetat uzul regulat de alcool, pot prezenta ejaculare precoce, deoarece ei se bazau pe băut pentru a întârzia orgasmul, în loc de strategii comportamentale învăţate.

Dispaurenia

Elementul esenţial al dispareuniei îl constituie durerea genitală asociată cu contactul sexual .Deşi aceasta este cel mai frecvent experientată în cursul coitului, ea poate apare, de asemenea, înainte sau după contactul sexual. Tulburarea poate apare atât la bărbaţi, cât şi la femei. La femei, durerea poate fi descrisă ca superficială, în cursul intromisiunii, sau ca profundă, în timpul pătrunderii penisului. Intensitatea simptomeior poate merge de la un uşor  disconfort până la o durere acută.

Vaginismul

Elementul esenţial al vaginismului îl constituie contracţia involuntară persistentă sau recurentă a muşchilor perineali care înconjoară treimea externă a vaginului când se încearcă penetrarea vaginului cu penisul, degetul,  sau tamponul . Contracţia poate merge de la uşoară, inducând o oarecare strâmtare sau disconfort, până la severă, împiedicând penetrarea.La unele femei, chiar anticiparea unei penetrări vaginale poate duce la spasm muscular. Tulburarea este întâlnită mai frecvent Ia femeile tinere decât la cele bătrâne, la femeile cu atitudini negative faţă de sex şi Ia femeile care au un istoric de abuz sau traumatism sexual. Vaginismul primar are de regulă un debut brusc, devenind manifest pentru prima dată în cursul încercărilor iniţiale de penetrare sexuală de către un partener sau în cursul primei examinări ginecologice. Odată ce tulburarea este instalată, evoluţia sa este cronică, cu excepţia cazului când este ameliorată prin tratament.