header-photo

Psihoterapia copilului, adolescentului


Psihoterapia copilului

Studiile arată că încă din primele ore de viaţă bebeluşul are o viaţă psihică care reprezintă "fundaţia" vieţii emoţionale şi relaţionale de mai târziu. Fiecare etapă din viaţa copilului are semnificaţia ei în dezvoltarea minţii, achiziţiile şi impasurile ei care au nevoie de înţelegere şi uneori de suport.
Copiii sunt foarte sensibili la viata de familie, dar si la alte medii cu care intra in contact si nu se adapteaza mai usor decat adultii si nici nu sunt mai putin afectati de probleme, ci dimpotriva, ei au mai putina experienta, mai putine abilitati de a face fata unor situatii dificile si mai putin control asupra mediului. De asemenea, le este dificil sa isi descrie problemele emotionale.
Psihoterapia copilului difera de cea a adultului, psihoterapeutul nu discuta problemele, ci le exploreaza si lucreaza impreuna cu copilul pentru a le rezolva prin intermediul jocului, povestilor si al desenului. Jocul unui copil este o forma de comunicare a felului in care acesta isi experimenteaza propria lume si de exprimare a dificultatilor pe care le intampina. Jocul mai este si o metoda de “vindecare” pentru copil. Atunci cand acesta isi “joaca” fricile si dificultatile intr-un context in care acestea sunt intelese, copilul va putea sa mearga mai departe.


Copilul nu este un adult în miniatură ci este o persoană cu nevoi şi posibilităţi diferite, iar dacă nu dăm suficientă atenţie nevoilor sufleteşti ale copilului pot apărea, în timp, urmări dramatice care sunt greu si foarte dureros de gestionat. Nu de putine ori un copil poate fi tratat cu medicamente fără să fie necesar, poate fi etichetat ca bolnav psihic si respins doar pentru ca nu este mai greu de inteles.
Suferinţa psihică se exprimă prin: tristeţe, timiditate, insomnii, stări anxioase, hiperactivitate, spaimă, nelinişte, coşmaruri, dezinteres, plictiseală, izolare, agitaţie, tulburări de comportament (minciună, furt, agresivitate), întârzieri cognitive datorate traumelor psihice, tulburări ale comportamentelor alimentar, sfincterian, sexual, social, probleme la scoala, probleme in relatiile cu ceilalti, se comporta ca si cum ar fi mai mici sau mai mari decat sunt, indiferenta pentru siguranta lor, etc.
Aceste tulburări pot să apară de la naştere, pe parcursul evoluţiei copilului sau în urma unor traume legate de separare, accidente, boli, tensiuni şi conflicte în familie, naşterea unui alt copil, decesul unui membru al familiei, abuz sexual, maltratare, intrarea în pubertate şi adolescenţă.
Copii au adesea dificultăţi datorate conflictelor naturale, inerente dezvoltării, la care se adaugă conflictele externe generate de discordanţele dintre nivelul de maturitate atins de copil şi exigenţele exterioare.


Suferinţa copiilor este adesea minimalizată, se consideră copilăria un timp al fericirii şi al lipsei de griji şi se uită adesea câtor solicitări noi este nevoit să facă faţă copilul; el trebuie să elaboreze permanent modalităţi de răspuns, să integreze şi să se adapteze cerinţelor părinţilor, şcolii, mediului în general.
Metodele folosite în psihoterapie sunt specifice copilăriei - joc, poveşti, desene – modalităţi de a reprezenta simbolic lumea internă a copilului, de a exprima trăiri, anxietăţi, conflicte, în scopul de a ameliora capacitatea lui de răspuns la exigenţele externe.

Psihoterapia adolescentului

Adolescentul este o persoană în plin proces de schimbare, se construieşte pe sine prin continue căutări şi diferenţieri faţă de alţii, există reorganizări în legatura cu valorile (în special asumarea valorilor personale care diferă de cele ale părinţilor), trece de la un corp de copil la unul de adult, toate funcţiile şi procesele psihice se dezvoltă şi se maturează.  Această schimbare se face cu preţul unei permanente conflictualităţi psihice. Evoluţia nu este lineară ci oscilantă, apar perioade de inegalitate sau chiar dizarmonii, trăiri de confuzie, insucces, dezamăgiri, anxietăţi. Gestionarea acestor trăiri poate conduce la structuri pozitive (armoniase) sau negative (dizarmonice).
Aceste conflicte pot duce la schimbari bruste de atitudine si de stare, opozitionism, iritabilitate, dereglările de somn sau alimentare, adicţii, dificultăţi de învăţare, eşec şcolar, stimă de sine scăzută, gânduri suicidare, tulburări ale identităţii sexuale etc.

Adolescentul se simte însingurat şi neinţeles.
Conflictul între adolescent şi familia sa se înscrie într-o cvasinormalitate. Pe de o parte, acesta încă are nevoie de părinţi şi de limitele pe care aceştia le impun, iar pe de altă parte, încearcă să îşi găsească propria identitate, astfel încât se străduieşte tot mai mult să iasă de sub tutela familiei.
De asemenea, părinţii se trezesc extrem de surprinşi de sentimentul de respingere pe care îl trăiesc atunci când adolescentul încearcă să se "elibereze" de ei, precum şi de pierderea controlului pe care până mai ieri îl aveau asupra acestuia.
Ideea că la un moment dat totul va trece şi adolescentul se va adapta noului statut nu este de ajuns. Suportul emoţional, autentică ascultare şi înţelegere, atitudinea de a nu critica, de a nu judeca, ajută adolescentul să depăşească nesiguranţa şi neîncrederea, să se constituie ca o persoană unică, cu valori proprii.
Psihoterapia pentru adolescenti este asemanatoare cu cea pentru adulti. Adolescentii gasesc de cele mai multe ori psihoterapia ca pe locul in care se pot privi pe ei insisi, se pot concentra asupra persoanei lor, asupra experientelor si a relatiilor cu ceilalti, asupra problemelor pe care le au in familie, cu colegii si isi descopera sperantele, visele si temerile.


Scopurile unei psihoterapii pentru adolescenti pot fi specifice (rezolvarea anumitor simptome, schimbari de comportament, etc.) sau mai generale (diminuarea anxietatii, imbunatatirea stimei de sine, etc.).
Unele dintre problemele pentru care adolescentii vin la terapie sunt: conflicte in familie, abuz, adictii, dificultati de invatare, stima de sine scazuta, auto-mutilari, ganduri suicidare, tulburari alimentare, esec scolar, frica, anxietate, etc. luarea deciziilor, gasirea resurselor pentru a face fata unor situatii dificile din viata ta, pierderea stimei de sine, separare sau divort, pierderea unei persoane dragi si altele.