header-photo

Copilaria este lipsita de griji

COPILĂRIA ESTE LIPSITĂ DE GRIJI?

Ideea că perioada copilăriei ar fi lipsită de griji, netulburată de temeri sau îngrijorări, este un mit. Studiile efectuate de Societatea Naţională pentru Prevenirea Cruzimii împotriva Copiilor, Fundaţia Nul'field, Norwich Union Healthcare şi altele, confirmă ceea ce ştiu experţii specializaţi în lucrul cu copiii cu probleme - copiii îşi fac griji. Potrivit Societăţii Naţionale pentru Prevenirea Cruzimii împotriva Copiilor, examenele se află în fruntea listei grijilor copiilor, urmate de stricarea prieteniilor, prea multe teme pentru acasă, sănătatea familiilor, atacurile pe stradă, sănătatea şi aspectul proprii, lipsa banilor, certurile cu părinţii. De fapt, exact genul de griji la care te poţi aştepta din partea unui copil (de altfel, nu prea diferite de grijile adulţilor). Fundaţia pentru Sănătate Mintală afirmă că abia de curând specialiştii din domeniul sănătăţii au recunoscut existenţa anxietăţii şi depresiei la copii şi tinerii adulţi. Se considera îndeobşte că toţi copiii trişti sau anxioşi ori se alintau, ori căutau să atragă atenţia. Mare parte din griji sunt centrate pe familie, în special în cazul familiilor ai căror părinţi se ceartă între ei. Şcoala, examenele şi bruscarea de către colegi îi fac de asemenea anxioşi pe copii.

Adolescenţii sunt adeseori îngrijoraţi şi nesiguri în privinţa aspectului lor exterior. Adeseori, adulţii nu-şi dau seama cât de îngrijoraţi pot să fie copiii lor în privinţa unor lucruri pe care nu le înţeleg. Un copil ai cărui părinţi se despart, al cărui tată este trimis la închisoare sau a cărui mamă este grav bolnavă, poate să dea vina pe el însuşi. Este complet iraţional, după standardele părinţilor, însă asemenea lucruri se întâmplă zi de zi.      Copilul poate să-şi spună în focul unei certe între părinţi că ar vrea ca amândoi să dispară şi să moară. Dacă se întâmplă ca unul dintre; părinţi chiar să plece după aceasta, copilul este sigur că el este de vină şi poate să devină cu adevărat anxios. La prima vedere, nu pare să fie vorba despre nimic prea nou în privinţa gamei de probleme care le provoacă griji copiilor de astăzi. Aminteşte-ţi de propria ta copilărie. Chiar dacă acele zile pot să fie colorate acum în rozul nostalgici, dacă eşti cinstit, îţi vei aminti că şi tu aveai din când în când unele griji. Copiii care au crescut în familiile care acum par fericite, sigure (Mama, Tata şi doi copii) în anii '50, '60 şi "70 aveau şi ci griji. Nu ai rămas niciodată treaz jumătate de noapte de grija unui examen care se apropia? Eu visam că o să iau examenele cu nota zece ani de zile după terminarea şcolii. Nu ţi s-a părut niciodată că a venit sfârşitul lumii când cel mai bun prieten s-a dus la un ceai singur, la un alt prieten, când şi-a dat duhul hamsterul tău, când cineva te-a făcut „tocilar" sau „moartea sexului", când nu ţi-ai putut permite cine ştie ce fleac de ultimă modă, când ceilalţi râdeau de tine clin cauză că starul tău favorit nu era cel mai tare? A se afla în cadrul grupului a fost totdeauna deosebit de important pentru unii copii. Nu ai trăit niciodată durerile timidităţii ca fiind copilul nou venit, când tatăl tău a fost trimis cu slujba în alt colţ al ţării şi ai fost obligat să te duci la o şcoală nouă şi să-ţi laşi prietenii în urmă? Nu te-ai uitat niciodată în oglinda din baie anxios, suferind din adâncul sufletului din cauza numărului nemăsurat de coşuri care păreau să-ţi apară tocmai înaintea unei întâlniri importante? Sau ai fost unul din acei adolescenţi cu dezvoltare târzie, şi nici măcar nu puteai să crezi că ai să ai vreodată o întâlnire? Dacă ai ţinut un jurnal ca adolescent, scoate-l la lumină şi caută să vezi care erau lucrurile care te îngrijorau pe vremea aceea.Poate că nu ti se vor mai părea importante acum, însă atunci au fost.Principalele griji care îi afectează pe copiii de şcoală sunt examenele, fărâmiţarea familiei, bruscarea în cadrul şi în afara şcolii, aşteptările academice foarte înalte, apariţia unei boli în cadrul familiei – şi aceste griji sunt adesea agravate de sentimentul lipsei de putere pe care îl are copilul. Cu cât se simt mai lipsiţi de putere, eu atât mai mult stresul devine o problemă. Unii tineri reacţionează într-un mod similar adulţilor, cu simptome cum ar fi iritabilitatea şi insomnia. In cazul altora, îngrijorarea iese la iveală sub forma unui comportament reprobabil, mai ales când este vorba despre copii care anterior au fost „buni".Adulţii au mai multe alternative în aceste situaţii. Dacă se rupe o relaţie, pot să plece. îşi pot schimba slujba sau se pot muta cu locuinţa. Copiii şi tinerii au cu mult mai puţine opţiuni la dispoziţie. Dacă se despart părinţii, se mută întreaga familie sau nu se înţeleg cu profesorii şi colegii, au sentimentul că nu se poate face nimic în aceste privinţe. Durerea şi anxietatea ne-au însoţit întotdeauna. Ca adulţi,tindem să alungăm amintirea perioadelor nefericite din perioada propriei copilării. Ca părinţi, nu putem suporta să ne gândim că este posibil ca şi propriii noştri copii să trăiască o atât de mare suferinţă. Adulţii nu-şi asumă întotdeauna responsabilitatea pentru ceea ce se petrece în viaţa copiilor lor. Li urma urmelor, noi am creat lumea în care trăiesc, copiii noştri. în cazul multora dintre tineri,pare că nu prea au la ce să se aştepte din partea vieţii. Este posibil să provină din familii în care părinţii au fost multă vreme şomeri. Sau poate că părinţii supun copiii la presiuni foarte mari pentru a obţine rezultate foarte bune la examene. O anumită doză de presiune este benefică, însă ar trebui ca aceasta să nu fie exacerbată niciodată la extrem.Când există probleme, este important ca părinţii să fie cinstiţi şi să comunice la nivelul de înţelegere al copilului. Nu presupune niciodată că propriul tău copil nu ar fi la curent cu tensiunile din familie - copiii, chiar şi cei mici, observă mai multe decât ne-am putea imagina noi. Copiii se plâng adeseori că părinţii nu le spun ce anume se petrece. Ştiu că este ceva în neregulă, dar nu ştiu ce se va întâmpla. Acest fapt creează anxietate şi îi poate face pe copii să aibă un comportament necorespunzător. Astăzi există mai multe necunoscute, iar lumea în care cresc copiii noştri este mai complicată. Drogurile, sexul, înţelegerile familiale complicate, presiunea pentru realizări academice, sfârşitul concepţiei „slujbei pentru o viaţă", toate acestea îi pot afecta pe copii şi adolescenţi.Copiii sunt supuşi unor mari presiuni pentru a avea succes academic, chiar şi cei care nu ajung la nivel academic.Familiile sunt mai puţin stabile decât erau înainte şi copiii care cresc fără taţi se pot confrunta cu anumite probleme. Fetele trebuie să fie conştiente că bărbaţii sunt în regulă, altfel mesajul pe care îl primesc poate să le indice faptul că nu se poate avea încredere în bărbaţi. Băieţii au nevoie de taţi ca modele. Unii părinţi din zilele noastre par să se teamă să stabileasca anumite limite. Se tem că s-ar putea să nu mai fie iubiţi dacă spun „nu". Unii încearcă să fie prietenii copiilor lor, când ceea ce îi trebuie de fapt copilului este un părinte! Adolescenţii în special au nevoie de o persoană pe care să o tachineze, cu care să se confrunte. Şi poate să fie destul de înspăimântător să te confrunţi cu nimic. Adulţii nu ar trebui să se teamă să spună „nu", deşi mulţi se tem.Lipsa unor repere morale şi o anumită reticenţă de a le spune copiilor şi adolescenţilor că au făcut ceva rău nu le fac nici un bine şi pot chiar să le amplifice anxietatea.Disciplina este importantă Prin disciplină, nu mă refer la lovire. Cu toate  acestea, însă, nu înseamnă că nu ar trebui să existe vreo formă de sancţionare, pedeapsă,consecinţă a unui comportament inacceptabil, cum ar fi bruscarea altora.